Mișcarea cultural-artistică Dada se dorea a fi vie, efervescentă, spontană – elogiind efemeritatea actului artistic – și anti-dogmatică. Mai ales „anti”, fiind împotriva a orice putea fi încadrat într-un sistem de valori: etice, estetice, raționale. Avandu-și originea în primul război mondial, această punere sub semnul întrebării a oricărui sistem de valori considerat până atunci valabil este o reacție în fața absurdului războiului, generat în și de către o societate care se considera și atunci a fi „civilizată”.
Absurdul, ilogicul, contradicția (caracteristice mișcării Dada) constituie o provocare psiho-emotională de a ieși din sistemul uzual de orientare spațiala și, prin analogie, din sistemul de valori propriu – ca o reflectare a filosofiei Dada, de negare a adevărurilor „universal valabile”.
Absurdul, ilogicul, contradicția (caracteristice mișcării Dada) constituie o provocare psiho-emotională de a ieși din sistemul uzual de orientare spațiala și, prin analogie, din sistemul de valori propriu – ca o reflectare a filosofiei Dada, de negare a adevărurilor „universal valabile”.
